Conflictul israelo-palestinian nu a fost în centrul revoluţiilor din lumea arabă, ci regimurile care au tras în oameni, spune un fost ministru de externe israelian. Pentru obţinerea unei păci israelo-palestiniene, este nevoie însă de o soluţie internaţionalizată, sub egida ONU, dar şi ca Occidentul şi Israelul să negocieze chiar şi cu gruparea Hamas, consideră Ben Ami. Prezent la conferinţa „Este posibilă o pace în Orientul Mijlociu?”, organizată de Fundaţia Nicolae Titulescu pe 15 aprilie la Bucureşti, Shlomo Ben Ami a subliniat că Israelul şi Palestina nu vor ajunge la un acord în urma unei negocieri libere, pentru că orice le-ar propune Israelul palestinienilor nu le va îndeplini aşteptările. „Acest conflict nu seamănă cu niciun alt conflict al Israelului cu un alt stat arab pentru că acelea sunt teritoriale în timp ce, land for peace nu e o soluţie în chestiunea arabo-palestiniană. Aici este vorba chiar despre legitimitatea morală a statului evreu, despre problema Muntelui Templului”, susţine Ben Ami. Fostul ministru de externe consideră că deşi cele două părţi au fost de mai multe ori aproape de pace, lucruri minore au dus la eşecul procesului. A contat şi personalitatea lui Arafat, o figură istorică complexă, care a transformat problema palestiniană într-o chestiune internaţională. „Îl respectam, dar era o persoană dificilă, cu care se negocia greu”, îşi aminteşte Ben Ami. Şi diferenţa de statut a celor două părţi era problematică. „Aveam o entitate recunoscută de comunitatea internaţională, o mişcare revoluţionară care nu era obligată să respecte reguli şi un stat”, explică liderul israelian. Ca urmare după eşecul negocierilor, Arafat a declanşat Intifada. În prezent, însă prin procesul de consolidare accelerată a instituţiilor palestiniene demarat de Salam Fayad s-a creat o entitate politică de la care se aşteaptă să se comporte foarte diferit de Hamas şi H