Foto: Alastair Grand / Reuters Catherine Middleton sau Kate, cum va mai fi permis să i se spună până vineri, a dovedit că deşi nu are sânge albastru, are în schimb acele calităţi speciale, care fac din o adevărată prinţesă, care ştie foarte bine unde îi este locul şi ce menire are. La început discretă, ţinându-se departe de ochii publicului, viitoarea soţie a prinţului William a revenit în forţă, dar cu graţie, în atenţia tuturor, seducând publicul o dată cu anunţul despre logodna ei cu cel de-al doilea moştenitor în linie al tronului britanic.
Dintre toţi membrii familiei regale britanice – mai ales dintre cei de sex feminin – Kate pare să aibă până acum cel mai curat „dosar” de presă, fără dezvăluiri scandaloase sau alte asemenea „bombe”.
Drăguţă şi elegantă, dar fără ostentaţie, preferând ţinute nesofisticate, decente, dar şic, chiar şi când le îmbracă pe cele sport, „Miss Middleton oferă o combinaţie revigorantă de femeie obişnuită, cu picioarele pe pământ, şi de farmec”, după cum a descris-o odată un editorialist britanic. Kate este, de fapt, ceea ce le trebuie acum britanicilor şi, mai ales, casei regale, dezamăgită şi zdruncinată de scandaluri, legături amoroase şi căsătorii lamentabile, cum a fost cea a prinţului Charles, cu prinţesa Diana, de legătura adulteră a moştenitorului coroanei regale cu Camilla Parker-Bowles, cu care s-a căsătorit până la urmă, de nurori zvăpăiate, ca Sarah Ferguson, fosta soţie a prinţului Andrew şi de multe altele.
Nici Kate nu a scăpat netaxată de presa de scandal, însă episoadele când a intrat în focul criticilor nu au luat amploarea vreunui scandal. A fost mai degrabă vorba despre invidii şi răutăţi. A fost criticată pentru că nu a făcut decât să-l aştepte pe William, zece ani, ca să o ceară în căsătorie, fiind poreclită de presa britanică, la un moment dat, „Waity Katy” (Katy răbdătoarea) şi că „principal
