Nu putem vorbi despre o inflaţie de spectacole pentru copii în România. Ba mai mult, dacă raportăm producţiile existente indiferent de gen la parametri estetici cât de cât acceptabili, putem vorbi chiar de o stare de penurie, care durează - din motive mereu diferite - dinainte de 1989.
Dacă furnizorii de produse artistice derizorii destinate copiilor sunt tot mai numeroşi, apărând de unde te aştepţi mai puţin, locurile unde poţi viziona şi/sau asculta în mod constant producţii de foarte bună calitate sunt rare. Unul dintre acestea este Studioul Experimental de Operă şi Balet (S.E.O.B.) al Operei Naţionale Bucureşti, unde limbajul coregrafic îmbinat cu o serie de concepţii regizorale, scenografice şi de ilustraţie muzicală valabile continuă să încânte publicul indiferent de vârstă sau de natura poveştii depănate întotdeauna cu farmec, cu pasiune, cu... competenţă. A fost şi cazul basmului Harap Alb de Ion Creangă, în viziunea propusă de regizoarea şi coregrafa Maria Popa, în viziunea scenografică a Andreei Koch, cu un colaj muzical realizat de Maria Popa şi Alexandru Istrate.
Pentru astfel de spectacole, cea mai sigură critică este reacţia celor mici. La premieră cel puţin, aceasta a fost fără pauză - o adevărată performanţă - pusă sub semnul unei uimiri şi încântări care adesea nu lăsa timp pentru reacţii zgomotoase. În mod clar merită pomenită întreaga distribuţie, alături de elevi ai liceului de coregrafie Floria Capsali din Bucureşti fiind îndelung aplaudaţi Harap-Alb - Alexandru Negru, Împăratul - Octavian Ştefănescu, Fata lui Roşu Împărat - Luminiţa Dincă, Sfânta Duminică - Cristina Osiceanu, Spânul - Marian Horhotă, Povestitori - Iulian Gliţă, Radu Andrei Udroiu, Nicolas Daniel Bohor, Doi fraţi - David Mannara, Sorin Mihai, Calul - Tudor Moldoveanu, Gerilă - Mircea Crăciun, Fomilă - Sorin Mihai, Lungilă - David Mannara, Ochilă - Alexandru Polihro
