Siderurgiștii hunedoreni "sărbătoreau" prin muncă. Pionerii și șoimii patriei defilau alături de oamenii muncii. În întreprinderi se lansau noi provocări privind depășirea planului trimestrial. De pe stadione mulțimea aclama și se aduceau omagii “conducătorului iubit".

Rîde iară primăvara, / Peste cîmpuri, peste plai, / Veselia umple țara, C-a venit Întîi de Mai! / Muncitorii au pornit / Și-ntr-un glas s-au înfrățit! / Și ei azi sărbătoresc / Unu Mai muncitoresc. / Înfrățiți azi cu țăranii, / Muncitorii-n joc și cînt / Prăznui-vor în toți anii / Libertatea pe pămînt. / Peste mări și peste țări, / Se adună pe cărări, / Lumea toată în alai / Pentru al nostru Întîi de Mai.

Acesta era “șlagărul zilei” cu care era trezită din somn clasa muncitoare. “Era o forfotă generală. După zile întregi pierdute pe stadion în care făceam coregrafie, plimbând cu noi litere și bucăți din imaginile ce trebuiau afișate pe stadoin, de 1 Mai o luam de la început. Defilam, muzica patriotică răsuna de peste tot. Într-un fel te simțeai mândru că faci parte din clasa muncitoare”, își amintește cu nostalgie Marius Gruia, fost siderurgist.

Costel Rareș are 74 de ani și a lucrat la mină timp de 35 de ani. “De 1 Mai primeam liber. La fel și de 2 Mai. De Paști nu pentru că nu era considerată sărbăptoare. Mergeam cu toții la Pădurea Bejan unde ne sărbătoream cu bere și mici la grătar. Se organizau tot felul de concursuri cum ar fi spre exemplu să urci pe un stâlp uns cu ulei. Cine ajungea găsea în vârsful lui o plasă cu alimente și o sticlă de vin”, povestește fostul miner.

Lozinci-refren în anii 60

"Hei rup, hei-rup, sparg munţi de fier, în munca de brigadier"

"Cu partidul nostru-n frunte, spargem munte după munte"

"Cu sapa şi lopata, vom da şantierul gata!"

Cum a apărut sărbătoarea de 1 Mai

La sfârşitul secolului al XIX-