Doris Lessing, "Carnetul auriu", traducere si note de Cristiana Visan si Ciprian Siulea, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 776 pag.
Premiul Nobel pentru literatura ramane un superlativ absolut, cu toate discutiile starnite an de an, din 1901 incoace, la anuntarea laureatului. Faptul ca editorii romani cei mai buni concureaza in "serii de autor" cu banderola Nobel, obtinuta mai de mult sau mai recent, e benefic pentru cititorii de la noi. Au astfel posibilitatea sa aprecieze singuri cat de meritata sau nu a fost cea mai importanta distinctie literara din lume, sa disocieze motivele conjuncturale de valoarea literara, sa urmareasca devenirea unei opere, sa compare. Despre scriitoarea britanica Doris Lessing se vorbea ca posibila candidata la Nobel inca din 1975, dar abia in 2007, cand avea 88 de ani, juriul Academiei Suedeze a recompensat in sfarsit opera ei monumentala: peste 20 de romane in genuri diferite, de la subiecte istorice, de familie, psihologice, politice, la SF, dar si nuvele, piese de teatru, eseuri, poeme. Era a 11-a femeie din istoria centenara a Premiului (acum sunt 12, cu Herta Mller). Putin tradusa la noi pana in urma cu patru ani - cred ca numai cu volumul "Povestiri africane" - azi avem in seria de autor de la Polirom cinci dintre cartile ei importante si sunt anuntate si altele. Cel mai recent aparut, romanul "Carnetul auriu", dateaza din 1962 si de atunci numele lui Doris Lessing e indisociabil legat de acest titlu care a facut epoca, a fost considerat un fel de biblie a feminismului si a dat nastere unei abundente exegeze. Cititorul roman poate in sfarsit sa inteleaga de ce e "Carnetul auriu" o opera exceptionala din toate punctele de vedere, de la complexitatea tematica la originalitatea novatoare a compozitiei, de la problemele majore ale individului in cautare de sens personal si general, la adecvarea formala a exprimarii un
