- Cultural - nr. 773 / 30 Aprilie, 2011 Daca e sa ne luam dupa capul vreunui sociolog, framantat sa afle raspunsul la dilema: cand si de ce au aparut diferitele meserii practicate cu mai multa sau mai palida pricepere, am zice ca ele au aparut ca raspuns la nevoile sociale ale oamenilor. Este liber oricine sa incerce sa-si insuseasca orice meserie, dar nu oricine poate sa ajunga si la o performanta in aceasta privinta. Sa ne amintim cateva dintre ele: fierar, croitor, cojocar, pantofar, olar, sticlar, tamplar, ceasornicar si multe altele, dar pe care nu le mai insiram. Pe parcursul evolutiei societatii, brat la brat cu stiinta si tehnica, au aparut multe obiecte de uz casnic sau de uz personal. In scurt timp, au aparut si cei care se incumeta sa le repare: depanatori radio-tv, electrocasnice, calculatoare, instalatori si depanatori ai sistemelor de alarma, si multe altele. Unele activitati au inceput sa dispara, si asta nu din motiv ca meseriasii s-ar fi plictisit de munca lor. Unele ateliere mestesugaresti, in care, nu doar ca se reparau obiectele uzate, dar se si confectionau unele noi. Ne referim la cele vestimentare, care s-au transformat in fabrici, unde anvergura productiei e mult superioara unui atelier mestesugaresc. Intr-o fabrica, numarul muncitorilor este mult mai mare, apare printre ei specializarea pe faze de prelucrare, munca manuala este substituita de robotizarea fazelor de productie, produsul finit in mod normal ar trebui sa fie mai ieftin. Daca e sa comparam calitatea, respectiv, masura in care vine produsul sa raspunda calitativ nevoii sociale, nu intotdeauna productia in serie o si satisface. Sa comparam, spre exemplu, painea fabricata in cuptor, pe vatra, la tara, dupa reteta traditionala, cu varietatea produselor de panificatie din fabrici. Intr-o brutarie unde se face paine in mod traditional, productia este mai mica, dar este de calitate. Aic