Individul care imi doreste prabusirea cu avionul n-are remuscari, nici macar la nivel animalic. Din acest motiv, cind ajunge la putere, nu are scrupule ca paraduieste averea publica, ca profita de cei care si-au pus speranta in el... Sa ne fereasca Dumnezeu de astfel de oameni! Granita intre pasiunea politica si dementa, in sensul real al cuvintului, devine, in anumite perioade istorice, extrem de putin vizibila. Istoria ne ofera nenumarate exemple de derapaje grave de la o morala pe care omenirea a cizelat-o timp de milenii. Eforturile facute de-a lungul existentei omului, mereu capabil de purificare, sint aruncate, in unele momente istorice, la cosul de gunoi. Ba chiar putem afirma ca intreaga civilizatie este intoarsa la epoca logicii sprijinite pe "bita". Degeaba ne-am format o imagine despre omul primitiv, troglodit, ca avind fruntea tesita si paroasa, maxilarele de carnasier si privirea de pradator. Ce ascundea teasta unui astfel de om acum mii de ani poate exista si in scafirlia cheala, cu ochi ajutati de ochelari cu rama de aur, cu dantura din portelan. Cel care lucra pe buldozerul care impingea cadavrele evreilor in groapa comuna era un mare iubitor al muzicii culte. Beethoven, Bach, Strauss il relaxau si-i cauzau stari de beatitudine. Omul cu aspect de "spirit subtire, cultivat" facea experiente stiintifice prin disectie pe un material uman viu. Noi am crezut ca ce-a fost nu-i posibil sa mai fie. Mai mult, credem ca Romania de astazi nu poate derapa atit de grav incit sa ne ingrijoreze consistent. Si totusi... In campania electorala pentru functia de presedinte din 1992, discutam intr-un cerc de sufletisti, parte dintre ei aproape patimasi. - N-are nici o sansa domnul Constantinescu, spun convins de sondaje. - Si ce facem, lasam KGB-istul? - Este optiunea romanilor. Vox populi, vox dei. - Dar va impune "comunismul cu fata umana". - Din moment ce peste o sut