Ca unul care am criticat adeseori, uneori cu vehementa, toleranta PD-L la o lista intreaga de corupti, unii cu functii in conducerea partidului, incerc sa pun in balanta cele doua mize: reformarea Romaniei si reformarea PD-L.
In primul rand, cat s-a reformat Romania?
Exista un sir lung de asumari legislative care au pus ordine in diferite domenii importante ale vietii economico-sociale: legile si codurile de procedura civile si penale, mica reforma in justitie, legea pensiilor, legea salarizarii bugetare, legea educatiei, codul muncii, reechilibrarea bugetelor tarii, desfiintarea unor agentii de stat, reduceri de personal bugetar, curatenia din vami si multe altele. Si toate astea in pofida unei opozitii parlamentare care a inteles doar sa atace si sa muste din toate directiile posibile.
De lipsa „relansarii economice” nu se face vinovat guvernul, ca nu mai are la dispozitie unitati economice, pe care sa le conduca prin CSP (Comitetul de Stat al Planificarii). Economia cu piete globalizate nu asculta de guverne, cum se vede si in alte tari mai pricopsite decat Romania. Bine ca am tinut cursul in frau si avem un nivel de indatorare relativ redus.
N-a reusit, pana acum cel putin, doua lucruri mari: sa reduca sau sa desfiinteze naibii sectorul economic inca de stat (regiile autonome) si sa lege salarizarea bugetarilor de performanta.
Aceasta e prima miza, se pare ca suntem pe drumul cel bun, dupa aprecierile organismelor internationale.
Ideea lui Victor Ponta, ca se face reforma impotriva dorintelor populatiei, este pe cat de puerila pe atat de toxica. Pentru a da un singur exemplu, daca Lesheck Balcerovitz, ministrul de finante polonez, n-ar fi facut reforma la sfarsitul anilor 90 impotriva dorintelor populatiei (a fost huiduit si alungat), azi Polonia n-ar fi avut stabilitatea economica pe care o invidiaza toate ta
