În Europa de astăzi, măcinată de criza economică şi de politicile proaste duse de adepţii globalizării cu orice risc, se disting două mari tabere: euroscepticii şi... euro-boii.
Guvernul român s-a angajat să adopte moneda unică în 2015, devenind astfel un mare euro-bou.
Entuziasmul faţă de moneda euro a dispărut de mult în Europa. Nici măcar Franţa şi Germania nu mai cred în această monedă. Peste patru ani, posibil chiar de la 1 ianuarie 2015, vom cumpăra kilogramul de cartofi din piaţă cu patru euro, în loc de patru lei. O pâine va costa un euro, în loc de un leu. Vânzătorii bunurilor de larg consum vor adopta cu rapiditate şi, mai ales, cu o simplitate matematică această monedă unică, încât populaţia va fi prima care va avea de suferit. Avem exemplele Greciei, Spaniei, chiar Germaniei, însă refuzăm să învăţăm ceva din erorile lor.
În Grecia, după adoptarea monedei unice, litrul de lapte care costa 1,2 drahme a ajuns să coste un euro. Salariile s-au înjumătăţit, iar guvernul elen a fost nevoit să se împrumute peste puterile lui de la Germania, în principal. Populaţia elenă a rezistat cu greu tentaţiei de a-şi face un credit cu noile dobânzi de 2%-3% practicate de băncile comerciale după adoptarea euro. Rezultatul? Consumul pe datorie şi supraîndatorarea statului cu până la 135% din PIB. În anul de graţie 2010, Grecia a intrat în colaps.
Decizia Guvernului României de a fixa anul 2015 pentru adoptarea monedei unice mi se pare o mare greşeală, în condiţiile în care euro s-a aflat anul trecut pe marginea prăpastiei, iar în prezent este susţinut artificial de Franţa şi de Germania. Intervenţia de urgenţă pentru a salva Uniunea Europeană (o altă greşeală istorică) nu a fost decât recunoaşterea Franţei şi Germaniei că au greşit. Au greşit prin politicile economice agresive, prin populismul deşănţat, prin lipsa unei coeziuni la nivel macro într
