Se crede, in general, ca a vorbi despre intoarcerea comunismului si totalitarismului inseamna automat sa ai doua ore de program la televizor, unde sa nu-l vezi decat pe mult prea Iubitul, paine si zahar pe baza de cartela si lumina cu portia. Desigur, poti sa judeci si atat de grosier, daca nu te mai impiedici in niciun detaliu. Tai ca la abator, compari numarul de ore cu lumina si fara si apoi te asezi linistit in pat cu semintele intr-o mana, cu OTV-ul in ochi si cu Blonda lu’ in cap.
Cred insa ca orice roman care l-a auzit cel putin o data vorbind pe Nicolae Ceausescu nu are cum sa nu fie strabatut de un fior atunci cand il aude asista la editarea verbala tot mai halucinanta a lui Emil Boc. Premierul nostru are tentatia de a deveni mai comunist prin modul si felul in care se exprima decat au fost pana si cei mai ferventi apostoli ai fostului regim. Pe langa faptul ca a devenit practic insuportabil, pentru ca nu face decat sa repete cuvant cu cuvant acelasi discurs de zeci si sute de ori, Emil Boc risca sa exaspereze romanii chiar si in cazul in care tara asta ar deveni cu adevarat motorul economic al Europei.
Comunistul neaga realitatea prezentului si isi construieste, prin propaganda de partid, un viitor iluzoriu prin intermediul caruia va recompensa pe toata lumea la fel. Bineinteles, dupa nevoi. Din aceasta perspectiva, nu cred ca astazi suntem departe de punctul aceasta. Ce face Emil Boc? Promite un viitor glorios, care va recompensa toate suferintele prezentului si care va da fiecaruia dupa merit. (Trebuia sa evite cuvantul “nevoie”, altfel apropierea ar fi batut la ochi!)
Poate ne mai aducem aminte. La fel facea vorbea si Nicolae Ceausescu. O alta caracteristica a comunistilor a fost infierarea Occidentului si a strainatatii. Aceasta era prezentata ca o lume decadenta, fara valori umane sau de orice fel, un soi de canibalism al unei econo
