După ce a întors spatele podiumurilor internaţionale în favoarea propriului dulap, noua prinţesă de Wales se află la o răscruce de stiluri: poate lăsa lumea întreagă să-i aplaude modestia sau o poate provoca să viseze la poveşti cu prinţi.

Nu este cea mai stră-lucitoare, nici cea mai stilată prinţesă pe care și-o puteau dori britanicii încă bântuiţi de imaginea diafană a lui Lady Di. La cei 29 de ani împliniţi, nu se poate lăuda nici măcar cu inocenţa copilărească pe care o afișa ,,Prinţesa Inimilor" la nunta sa nefericită cu Charles. Totuși, Catherine - Kate - Middleton a făcut pentru Anglia și pentru imaginea aristocraţiei exact ceea ce Michelle Obama și cardiganele sale J.Crew de 20 de dolari au reușit pentru America și pentru campania electorală a lui Barack. A liberalizat ideea de stil, de rafinament fără multe zerouri în coadă și a scos imaginea monarhiei britanice din sferele înalte unde doar mătasea și taftaua haute-couture aveau cândva acces.

În urmă cu 20 de ani, ar fi fost de neconceput ca Lady Di, recunoscută pentru superbele sale rochii marca Elizabeth Emanuel, să apară într-o rochiţă de la Whistles sau de la oricare altă marcă din ,,high-street"-ul londonez, denumirea generică a magazinelor cu creaţii vestimentare de serie. Nu pentru că ,,Prinţesa Inimilor" ar fi strâmbat din nas la o creaţie cu preţul mai mic de 50 de lire sterline, ci pentru că apanajul aristocraţiei îl reprezentau, de când lumea, hainele fine, făcute la comandă de croitori din tată-n fiu, în luni de zile de așteptare. Sau, cel puţin, creaţii de designer ,,sur mesure", născute în vreun atelier șic din Knightsbridge sau Mayfair.

Kate Middleton, în schimb, a îndrăznit chiar mai mult decât să se îmbrace de la magazinele cu produse de serie. Nu s-a mulţumit să scormonească printre umerașele modeste de pe Oxford Street sau King's Road și nici să poarte cu mândrie genţi din