De fapt, ştirea de media a zilei de azi - care a trecut neanunţată - e că vineri au fost concediaţi în jur de 40 de angajaţi de la "Jurnalul naţional". Asta, cât timp preluarea Realităţii TV de către Elan Schwartzenberg fusese anunţată de Impact News sâmbătă, iar la conferinţa de azi omul de afaceri n-a spus decât lucruri previzibile, de genul că vede Realitatea TV ca pe o afacere şi că "nu tolerează"nu mai contează ce.
De ce e important? Fiindcă ceea ce se întâmplă la "Jurnalul naţional", pus în contextul pieţei cotidienelor, începe să răspundă la întrebarea care circula acum câţiva ani, la începutul crizei, pe blogurile de media: Cum ar arăta o lume fără ziare?
Uite-aşa, cum o vedeţi Ştirea referitoare la "Jurnalul" întregeşte peisajul unei prese serioase pe punctul de a se face ţăndări, pauperizate şi reduse nu la tăcere, ci la scâncet de criza economică. Dar nu numai de ea, de criză.
E drept, de la criză nu mai sunt bani din reclamă şi, în plus, politicul presează probabil mai rău decât la începutul mandatului Năstase. Astea sunt, însă, numai un dat:de remarcat şi sancţionat e zelul sinucigaş cu care presa, prin ai săi "factori de decizie", şi-a vârât capul în laţul creat de politicieni.
Naiv e azi modul cum toată lumea încearcă să găsească băiatul bun - sau, dimpotrivă, vinovatul - în meciul fără sfârşit care se desfăşoară la Realitatea, între Sorin Ovidiu Vîntu, Sebastian Ghiţă şi, mai nou, Elan Schwartzenberg. Prostii: important în toată povestea de la Realitatea este dacă Realitatea intră sub umbrela vreunui partid politic într-o măsură mai mare decât a fost în epoca Sorin Ovidiu Vîntu. A unuia şi numai a unuia, şi nu în moleculele instabile pe care le tot alcătuia cu diferiţi politiceni. Nu că acestea ar fi fost de dorit, dar o intrare definitivă în orbita unui partid politic e mai rea. Să fii oportunist şi veros e detestabil, dar să
