Traian Basescu a fost ratiunea de a exista a Opozitiei. Tinta numarul 1. Singura persoana despre care vorbeau cu adevarat. Intensiv. Obsesiv. De ani de zile, din momentul in care acesta a castigat alegerile prezidentiale din 2004.
Chiar si dupa realegerea sa din 2009, cand practic nu mai exista o logica electorala pentru pastrarea lui ca singur alergator prin poligonul de tragere.
Dar toate astea s-au schimbat. Opozitia nu mai vorbeste de Basescu. Si cand vorbeste, e doar unul dintr-o lista de oameni ai Puterii. Regele Basescu, din pozitia sa de tap ispasitor, a fost detronat.
Paradoxal, locul sau nu a fost luat de premierul Emil Boc. Nu. Noua "oaie neagra" e cat se poate de blonda. Si se numeste Elena Udrea. Cea pe care Victor Ponta si Crin Antonescu o demonizeaza mai mult decat pe Basescu si mai mult decat pe Boc.
Cu alte cuvinte, USL a intrat, in sfarsit, intr-o logica electorala cu adevarat logica. A intrat, cel putin mediatic, in perioada post-Basescu.
Pacaleala lui Basescu
Ani de zile, Traian Basescu si-a pacalit adversarii. Si a facut-o in mai multe feluri, dar unul singur a fost de importanta majora in simbolistica politica. Faptul ca i-a facut sa vorbeasca despre el. Numai despre el. Si asta inca de pe vremea cand era primar al Capitalei si se prezenta ca singura opozitie reala la regimul PSD condus de Adrian Nastase.
Cu buna stiinta, el i-a pus sa-i construiasca o imagine de luptator. De supererou dambovitean cu ras hahait si maniere indoielnice. Si PSD, iar mai apoi PNL, au muscat momeala. Au dat in el neincetat, apasat, irational.
Cu fiecare atac prost gandit, Basescu devenea tot mai important in ochii publicului. Devenea singura alternativa reala. Devenea chiar mai puternic decat era. Logica electoratului era "uite ca nu-i pot face nimic". "Uite ca dau in