După câteva sute de kilometri de condus pe dealurile înverzite ale Noii Zeelande, coborând spre sud am observat câteva lucruri interesante care sunt foarte rar întâlnite în Europa, mai ales în partea noastră. De-a lungul şoselelor, pe dealuri sunt milioane de oi care pasc singure, nepăzite nici de om, nici de câinii de stână. În nordul Noii Zeelande nu există animale prădătoare, iar rata criminalităţii este printre cele mai reduse din întreaga lume. În întreaga ţară există nouă oi pentru fiecare persoană.
Un alt lucru care m-a uimit este curăţenia incredibilă a ţării, pentru mulţi dintre noi poate de neimaginat. Neozeelandezii nu doar că nu aruncă gunoiul pe stradă, dar anul acesta au avut un record de reciclare de 78%, mult peste SUA, Australia şi întreaga Uniune Europeană. România are termen până în 2013 să atingă o rată de reciclare de 55%, dar lucrurile merg repede spre bine. Şi ca o scurtă paranteză, în Noua Zeelandă nu există centrale nucleare, întreaga energie provenind din surse naturale.
Am ajuns la Rotorua, oraşul maori de pe Insula de Nord. Deşi nu e foarte mare, acesta oferă imagini superbe, combinaţie de izvoare termale, vulcani noroioşi, gheizere, lacuri montane şi râuri pline de peşte. Istoria nu a fost deloc prietenoasă cu maori, pe de o parte europenii i-au cotropit, pe de alta, vulcanii care au erupt au distrus peste noapte sate întregi.
Tradiţiile spirituale maori au la bază credinţele în zeii naturii. Ca în majoritatea culturilor de pe glob, elementele naturii, Mama Pământ Papatşşnuku şi Tatăl Ceresc Ranginui dau naştere vieţii, forţei vitale numite mauri. Populaţia maori a trecut prin câteva încercari violente de convertire la creştinism, dar religia lor a rămans neatinsă. Pentru că nu ştiau să scrie, maori au creat sculpturi impresionante care codifică geneanalogia tribulurilor. La prima vedere extrem de complicate
