Teiul, raiul albinelor si motiv de inspiratie pentru artisti, infloreste prin iunie - iulie, in functie de specie si locul unde se afla. Florile de tei nu sunt doar placut parfumate, ci au si virtuti terapeutice, mai ales in cazul bolilor respiratorii si digestive. Puterile vindecatoare ale teiului au fost descoperite din cele mai vechi timpuri, de pe cand se foloseau frunzele, coaja si seva copacului.

Florile de tei contin colinina, acetilcolina, flavonoide si saponine, dar si ulei volatil, cel care le confera mirosul imbatator. Studiile recente au demonstrat ca ceaiul din flori de tei lupta cu gripa si raceala, favorizeaza transpiratia, calmeaza tusea.

Datorita efectelor sedative, ceaiul este indicat in insomnie, stari de nervozitate si suprasolicitare intelectuala. De asemenea, ceaiul este un remediu eficient in dureri de cap, colici abdominale si febra musculara.

Florile de tei se pot administra sub forma de pulbere, infuzie, tinctura sau bai terapeutice, generale ori partiale. Pulberea se obtine din flori foarte bine uscate si maruntite si date prin rasnita electrica de cafea. Se administreaza ca adjuvant in hipertensiunea arteriala, in cure de 60 de zile, cu pauza de 15 zile. Se ia cate o lingurita de pulbere, de trei ori pe zi.

Infuzia se prepara foarte simplu, turnand o cana de apa clocotita peste doua lingurite de planta uscata si maruntita. Ceaiul astfel preparat se bea fierbinte pentru a provoca transpiratia, lucru extrem de important in tratarea racelilor, cat si a altor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului.

Infuzia combinata se prepara amestecand extractul la rece cu cel obtinut la cald. Intr-o jumatate de cana de apa se pun la inmuiat, doua - trei lingurite de floare uscata, bine maruntita, de seara pana dimineata, cand se filtreaza si maceratul se lasa deoparte.

Recoman