Expertul turc Sinan Ülgen explică într-un interviu pentru FP România cum Vestul şi-a pierdut întâietatea în politica externă a Turciei. Aceasta pleacă de la realitatea că Turcia nu se mai defineşte ca o ţară aflată la periferia Europei, ci ca un stat pivot, capabil să-şi apere interesele, chiar dacă în anumite momente acestea diferă de cele ale Occidentului.

Fragment din dosarul Răsăritul Turciei, publicat în ediţia nr.21 a FP România, apărută pe 14 martie.

Cât de mult a schimbat Ahmet Davutoglu politica externă a Turciei?

Ahmet Davutoglu a fost un actor influent în modelarea noii politici externe a Turciei. A fost însă ajutat de schimbările geopolitice care au avut loc în regiune, în ultimele două decenii - pe de o parte, sfârşitul Războiului Rece, pe de alta, invazia americană în Irak din 2003, care au generat un vacuum de putere în Orientul Mijlociu. După 2003, America se confruntă cu o cădere masivă a popularităţii şi legitimităţii în regiune. Beneficiarii direcţi sunt Turcia şi Iranul, două state bine poziţionate pentru a umple golul de influenţă. Davutoglu a fost ajutat de toate aceste tendinţe geopolitice din străinătatea apropiată, dar, fără îndoială, a fost omul care a reuşit să formuleze şi să impună o nouă ramă conceptuală pentru politica externă a Turciei.

Cum explicăm fascinaţia pe care o exercită astăzi Estul, şi mai puţin Vestul, la Ankara?

Asistăm la o rebalansare a identităţilor turceşti - sunt readuse în prim-plan identităţi ignorate: asiatică, balcanică, orientală -, astfel că locul sacrosanct pe care îl ocupă Vestul în modelarea filozofiei strategice a Turciei s-a schimbat. Occidentul şi-a pierdut rangul preeminent în formularea identităţii şi politicii externe. Orientarea vestică a Turciei îşi pierde întâietatea, în această reţea redescoperită de relaţii şi identităţi, astfel că necesitatea ca politicile sale să