Pana la descoperirea zaharului din trestie si sfecla, mierea de albine s-a folosit nu numai in alimentatie, ca hrana, bautura si conservant, ci si in medicina si ritualurile religioase.

Mierea de albine a fost primul aliment dulce folosit de om, dintotdeauna fiind pretuita pentru numeroasele sale calitati nutritive si terapeutice.

Dupa plantele de la care albinele au adunat nectarul, mierea este monoflora si poliflora. Mierea monoflora provine integral ori in cea mai mare parte de la o singura specie de plante si asa putem vorbi despre mierea de salcam, de tei, rapita, floarea soarelui.

Mierea din flori de tei este unul dintre cele mai apreciate produse in toata lumea. Are o puternica aroma de tei, ca un parfum proaspat, reflexe galben-aurii, uneori si verzui, si este fluida. Mierea de tei are o puternica actiune antibacteriana la nivelul cailor respiratorii.

Mierea de tei se recomanda pentru calmarea tusei, tratarea bronsitei si, combinata cu lapte, pacientilor tuberculosi. Avand un efect calmant, ca si ceaiul facut din flori de tei, mierea de albine se recomanda persoanelor care sufera de insomnie. Inainte de culcare, se poate bea o cana de lapte cald sau un ceai din flori de tei indulcit cu miere de tei.

Mierea de salcam are un continut mai mare de fructoza decat alte sortimente. Este un tonic general si se foloseste pentru calmarea tusei, in nevroze, gastrite ori ca aliment care intareste sistemul imunitar, de aceea nu ar trebui sa lipseasca din dieta zilnica, mai ales a copiilor.

De regula, mierea de salcam are o nuanta foarte deschisa, variind de la incolor pana la galben deschis sau galben-pai. Are mirosul specific salcamului si, datorita continutului mai scazut de zaharoza, se cristalizeaza mai greu. Daca se intampla ca si mierea de salcam sa se cristalizeze, nu e nicio problema, e o dovada