Antonio Passarelli a venit în România în urmă cu 21 de ani şi ne-a adus în dar gastronomia Italiei, dar şi zâmbetul lui sincer şi prietenos. Îmbină cu talent bucătăria cu spectacolul şi „eu iubesc ţara asta, pentru asta m-am oprit aici, că este frumoasă, are oameni frumoşi şi sensibili cu o cultură aparte. Este o ţară în care s-ar putea face foarte mult, unde s-ar putea produce foarte mult, sunt anumite locuri care-ţi taie respiraţia de frumuseţe. Pentru asta m-am oprit aici!”, mi-a spus el. Cu ocazia Salonului VINVEST 2011, am ajuns la Timişoara, „acasă la Antonio”, şi ne-am aşezat la depănat amintiri în Restaurantul Al Duomo, local în care Antonio a adus o fărâmă din culoarea şi savoarea bucătăriei italiene.
Prima dragoste
„Mi-am dorit să fiu aviator, superman, spiderman, muzician” – îşi începe Antonio povestea. I-ar fi plăcut să aibă zece vieţi de trăit, ca să poată face câte puţin din toate. „Dar la modul foarte concret şi real cred că dorinţele mele au fost vreo trei sau patru, iar bucătăria era una foarte, foarte îndepărtată. Dragostea pentru gastronomie a început cu admiraţia pentru marii bucătari din trecut. Îmi plăceau foarte mult Escoffier şi Antonin Carême, doi bucătari care au scris istorie în bucătăria mondială. Escoffier a fost omul care a pus bazele bucătăriei moderne, iar Carême a adus marile schimbări”, îşi justifică Antonio Passarelli admiraţia pentru marii gastronomi. „O perioadă foarte lungă am avut o dorinţă de a-i ajuta pe ceilalţi.
La 12 ani am început să merg la şcoala de preoţi, concomitent cu şcoala normală. De la şcoala de preoţi am fugit (astăzi pot spune că am o repulsie faţă de preoţi, nu faţă de religie), pentru că unul dintre preoţi mi-a făcut avansuri, chestie care m-a şocat, nu s-a întâmplat nimic, dar am fugit din cauza preotului ăluia”, spune el. Îşi dorea să ajungă preot pentru că voia să meargă prin lu