Sărut mîna, doamnă Dinu! Aşa cum v-am promis la întîlnirea de săptămîna trecută, am revenit pentru o nouă discuţie în legătură cu un prieten din tinereţile dumneavoastră, un om despre care astăzi se discută mult pe toate meridianele, pictorul Victor Brauner. Este un personaj înconjurat de mister, despre care se vorbesc vrute şi nevrute, multe informaţii fiind învăluite în ceaţă. Oricum, la noi nu se face prea mult pentru el. În Franţa este extrem de iubit şi în toate marile expoziţii de pictură modernă este la loc de mare cinste. Mă bucur de fiecare dată cînd aud ceva sau discut despre Victor. Am ţinut unul la celălalt. Trebuie să-ţi mărturisesc că, deşi eu eram soţia unui avangardist, iar soţul meu Gheorghe Dinu, alias Ştefan Roll, era prieten cu toţi moderniştii, vorbesc nu numai de literaţi, ci şi de pictori, eu am rămas cantonată în sfera realismului. Asta nu înseamnă, în nici un caz, că nu i-am simpatizat, şi cu mulţi am avut o sinceră prietenie, bazată pe admiraţie. Ştiţi ce nebunie am pus la cale? Am lucrat cîţiva ani la realizarea unei expoziţii, intitulate Brauneriana, al cărei vernisaj va avea loc pe 11 mai 2011, la eleganta Galerie Galateca a Bibliotecii Centrale Universitare. Şi la ce te-ai gîndit? Oricum, titlul îmi place. Va fi o expoziţie a afişelor expoziţiilor Brauner, din diferite instituţii culturale, dintr-o serie de mai mari sau mai mici oraşe, alături de afişe în care numele Brauner figurează în cadrul unor manifestări colective. Şi ai suficiente? Poţi să umpli o sală? Simezele vor avea suficiente afişe şi vor fi panotate aşa cum cred că trebuie să arate o sală de expoziţie, fără lucrări suprapuse, cu lucrări spaţiate, care să fie individualizate. Este o colecţie cît se poate de completă, cel puţin pînă în momentul de faţă. Viitorul va arăta însă, ca întotdeauna, că va mai fi ceva de făcut. Principală este strădania de a realiza ceva. Este un lu