Prima explozie nucleara provocata de om a uimit o lume intreaga. Descoperirea bombei atomice a fost vazuta ca apogeul victoriei americanilor asupra inamicilor din cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Robert Oppenheimer a condus cu multa energie eforturile de razboi care aveau ca scop construirea primei bombe atomice.

Nascut la New York, intr-o familie instarita, de origine germano-evreiasca, Oppenheimer a fost crescut intr-un mediu care incuraja arta, muzica si curiozitatea intelectuala.

A intrat la Harvard in 1922 si a absolvit studiile cu summa cum laudae, in doar trei ani, specializandu-se in chimie.

In urmatorii ani, tanarul precoce a plecat in Europa, unde a lucrat cu o seama de fizicieni aflati in topul cercetarilor legate de fenomenele atomice.

La un an dupa terminarea colegiului a publicat o lucrare stiintifica care demonstra o perfecta cunoastere a acestor noi abordari.

Impreuna cu Max Born, a dezvoltat o parte esentiala a teoriei cuantice, cunoscuta ca Metoda Born-Oppenheimer.

In 1939, americanii au aflat ca Germania hitlerista, care avea sa declanseze un razboi catastrofal, descoperise fisiunea nucleara.

Oppenheimer si alti specialisti si-au dat imediat seama ca cercetatorii germani vor incerca sa produca o reactie in lant controlata, care ar putea face posibila construirea unei bombe cu un potential distructiv infinit de mare decat al oricarui exploziv conventional.

In stricta confidentialitate, presedintele Roosevelt a autorizat alocarea de fonduri pentru proiectele care vizau construirea armei secrete.

Germania, Italia si Ungaria s-au alaturat oamenilor de stiinta americani in laboratoarele din Statele Unite. Programul dedicat crearii armei atomice este cunoscut sub numele de cod Manhattan si a fost condus de Leslie R. Groves, care obisnuia sa-i numea