Marele actor Cary Grant nu era perfect. Sforăia. Tare. Era morocănos. Dar doar înainte de o călătorie sau de o apariţie publică. Îi plăcea Benny Hill. La 25 de ani de la moartea actorului, fiica lui, Jennifer Grant, face dezvăluiri surprinzătoare într-o carte de memorii intitulată Good Stuff, informează Newsweek.

Acasă, Cary Grant a fost mai mult sau mai puţin acelaşi om pe care publicul l-a văzut în filme: vesel, decent, şi amuzant. Linia de demarcaţie între imaginea publică şi tatăl iubitor al lui Jennifer nu a existat.

Deşi Dyan Cannon (mama lui Jennifer), a fost a patra soţie a lui Grant, ea a fost singura care i-a oferit un copil. În 1966, anul în care s-a născut Jennifer, Grant avea 62 de ani şi a decis să se retragă din lumea filmului. Rolul său final, pe care l-a interpretat până la moartea sa, 20 de ani mai târziu, a fost cel de tată. Deşi la numai doi ani, părinţii ei s-au despărţit, Jennifer îl caracterizează pe Cary Grant ca pe un tată model: el a învăţat-o să o plimbe cu bicicleta şi să călărească, să mănânce hot dog la meciurile Dodgers (pe care le urmăreau desigur din loja VIP). Jennifer povesteşte că a avut o copilărie frumoasă deşi a fost nevoită să îşi vadă părinţii pe rând.

Unele dintre cele mai frumoase pasaje din carte redau momente din copilăria lui Jennifer: jocurile cu Prinţesa Stephanie la palatul din Monaco, petrecerile aniversare. Deşi tatăl ei o trata ca pe o prinţesă, a învăţat-o să fie modestă. În copilărie, primea câte un dolar pe săptămână de cheltuială şi trebuia să se întoarcă acasă până la ora 23:30. Mai târziu, sfaturile în dragoste date de tatălui ei s-au dovedit practice: "Nu te căsători cu tipul care te înnebuneşte în pat" (“Don’t marry the guy you break the bed with”).

Cary Grant a înregistrat pe casetă toate poveştile pe care i le spunea lui Jennifer şi a păstrat cu sfinţenie toate jucăriile fetiţei, p