Între 7 aprilie şi 6 mai 2011, s-a desfăşurat, în Bucureşti, unul dintre acele rare evenimente artistice (de la noi) prin care, din punctul de vedere al strategiei de comunicare, sîntem aliniaţi la tendinţele culturale ale momentului: „Cioran citit în stradă“ de Dan Perjovschi. Proiectul, propus de Ambasada Franţei şi Institutul Francez din Bucureşti, porneşte de la faptul că asocierea celor două nume în contextul dat reprezintă deopotrivă o formă de omagiere şi un mijloc potrivit de a atrage atenţia asupra subiectului, printr-o formă de exprimare vie. „Lectura“ lui Perjovschi a constat în realizarea unor desene inspirate din citate reprezentative pentru opera lui Emil Cioran, sub ochii publicului, primele dintre ele create pe peretele din spatele Institutului Francez, la care s-au adăugat, rînd pe rînd, douăzeci de alte „citate“ plasate în staţii de metrou şi de autobuz, după cum menţionează comunicatul de presă: „de la Gara de Nord pînă în Grozăveştiul studenţesc, de la Piaţa Universităţii la Biblioteca Centrală Universitară“. Conform înţelepciunii populare, operele se nasc în laboratoarele de creaţie ale autorilor lor pentru a fi apoi îngropate în muzee sau biblioteci. Dezactivarea opţiunii de colecţionare clasică de către Dan Perjovschi amplifică ideea de contemporaneitate. Astfel, Cioran a fost adus la centenarul său în stradă, într-o acţiune de recontextualizare artistică. În rîndurile de mai jos, ne vom concentra nu pe valoarea şi importanţa de netăgăduit a operei lui Emil Cioran, ci pe acţiunea din sfera artelor vizuale, zonă în care nu se poate vorbi despre consens (la scară mare). Dan Perjovschi obişnuieşte să transpună lucruri complicate în linii simple. Dincolo de simplitate – sau tocmai în căutarea acesteia – avem de-a face cu un efort uriaş, după cum nu se sfieşte să mărturisească artistul. Ceea ce face nu este, am spune noi, sub nici o formă caricatur