Interesante si demne de analizat reactiile forumului dupa comentariul de miercuri, " Jurnalistul breloc", referitoare la dezvaluirile fostului senior editor al Antenei 3 Stelian Negrea.
Nu ma refer, desigur, la cele injurioase ale postacilor de serviciu si care nu merita decat ignorate. Interesante sunt mai ales cele care reflecta perceptia asupra statutului trusturilor de presa si a imbinarii complicate dintre afacere si interesul public.
"Statul nu poate decide ce face patronul cu banii lui. El investesteste, el decide produsul pe care il fabrica si presa este tot un produs. Ar fi similar cu a solicita o lege prin care sa se impuna constrangeri serioase patronilor de rafinarii (de ex. pretul)", scrie "un om".
"Eu nu-l gasesc cu nimic vinovat pe Voiculescu. Omul are o jucarie si e liber sa o foloseasca cum vrea, pe banii lui (e alta poveste de unde ii are pe acesti banuti). Ziaristul, ziaristul roman, este problema mea. Poate cineva sa-l oblige pe ziarist sa scrie sau sa prezinte ce nu vrea? I s-a luat libertatea de as da demisia? Nu, atunci despre ce vorbim?
- Despre ziaristi care nu inteleg subiectele despre care scriu;
- Ziaristi care santajeaza pentru bani si vand materialele persoanelor vizate;
- Fatuci ziariste care fac "orice" pentru aparitia pe sticla unde cand apar bat campii.
- Ziaristi priceputi care pentru bani in plus se "prostitueaza".
Si mai e "popolu", gloata romana inculta care, din lene, nu verifica nici o stire, ingurgitand pe nerasuflate orice mizerie", scrie si Nicolae 1234. Asa sa fie oare?
Eu cred ca o afacere, indiferent in ce domeniu, nu este o jucarie nereglementata si aflata strict la bunul plac al patronului, cat timp ea are legatura cu un anumit tip de consum public. Si patronul de carnatarie, si cel de rafinarie, si cel de frizerie trebuie sa respe
