Păpădia este un drenor hepatic excelent, un diuretic natural eficient şi un puternic antioxidant. În acelaşi timp, planta este un tonic general, normalizează circulaţia sângelui şi contribuie la combaterea anemiei.
Pentru proprietăţile terapeutice, planta este valorificată în întregime: rădăcina, floarea, frunzele şi tija. Din vremuri îndepărtate, în medicina populară, infuzia din frunze de păpădie era băută în loc de apă în bolile de ficat, iar ceaiul din rădăcini era indicat în bolile de rinichi şi în caz de hemoragie. Până astăzi, s-a constatat că păpădia însumează indicaţii terapeutice pentru 90 de boli.
Stimulează funcţiile ficatului
Sucul păpădiei are o influenţă benefică asupra sistemului hepatic, inclusiv asupra funcţionării bilei. Extractul de păpădie, obţinut prin stoarcerea plantei, stimulează considerabil secreţia de bilă, reglează contracţiile vezicii biliare, fiind indicat în insuficienţă hepatică, în cazul bolnavilor de hepatită şi de ciroză hepatică. Când păpădia este presată, din tulpina plantei curge un suc lăptos. Cinci linguriţe de suc se amestecă cu câte o linguriţă de lapte şi de miere. Din acest tonic se administrează câte 50-100 mg pe zi, un interval de două săptămâni pe lună.
În afara sezonului de viaţă a plantei, pentru conservarea sucului de păpădie, acesta trebuie transformat într-o tinctură alcoolică, preparată amestecând următoarele ingrediente: 100 g suc de păpădie, 18 ml de alcool de 90 de grade, 15 g de glicerină şi 17 ml de apă. Din acest leac se administrează câte două linguriţe pe zi, înaintea meselor principale, vreme de 20 de zile pe lună. În dischinezii biliare, se recomandă decoctul de păpădie preparat din două linguriţe de plantă, care se fierb zece minute în 250 ml de apă. Se consumă câte două căni cu ceai pe zi, iar terapia trebuie continuată timp îndelungat.
Pune rinichii la treabă
