Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei a implinit un an. Felicitari! Sa va traiasca! O intrebare avem. Unde a fost in anul asta? Cel mai interesant si controversat partid al Romaniei din ultimul timp, elementul decisiv prin care PD-L si-a asigurat puterea, a fost mai degraba invizibil in acest an.
Singurele momente in care s-a vorbit intens despre UNPR au fost cele in care acesta a dobandit functii in Parlament, in ciuda furiei Opozitiei. Nicio lege notabila initiata, nicio pozitie publica cu adevarat memorabila. Nimic. Si atunci, cum vrea UNPR, altfel un partid cu acces la putere si multi oameni experimentati si valorosi, sa mai intre in Parlament in 2012?
E cam greu. In primul rand, UNPR are nevoie de o strategie adevarata. Si inteligenta. Are nevoie sa se arate. Are nevoie sa fie cu adevarat. Si sa stie sa strige ca e si ea pe acolo. Si, mai ales, are nevoie sa fuga de PD-L. Sa fuga inteligent.
Un partid care n-a fost
La infiintarea sa, UNPR era o promisiune. Parea o alternativa de stanga adevarata la PSD, dadea iluzia noutatii, avea oameni apreciati, competenti si decenti, mai ales Cristian Diaconescu sau Marian Sarbu. Unele dintre sondaje ii dadeau un sprijin popular de pana la 15%.
Avea acces la putere, primarii si parlamentarii continuau sa vina, lucrurile stateau bine la putere. Fara sa faca neaparat foarte multe. Faptul ca erau noi, pareau articulati si sustineau un presedinte popular dupa realegere si un partid ajuns la aproape 40% in sondaje era de ajuns. Pana a venit criza. Care a "ras" procentele PD-L. Si pe ale UNPR, implicit, cel care a sustinut atat de ferm PD-L.
Ce a facut atunci UNPR? Nimic. UNPR a pierdut un an. Sigur, au facut lucruri, oamenii lor si-au facut mai mult sau mai putin treaba. Ca imagine publica, insa, din punct de vedere al partidului, UNPR a incetat sa exist
