Fara indoiala ca evenimentul de politica interna cel mai incitant la ora actuala este apropiatul meci care ii va opune pe cei doi competitori la carma principalului partid de guvernamant: Emil Boc si Vasile Blaga.

Evenimentul este cu atat mai important cu cat nu e deloc sigur, asa cum cauta sa acrediteze trusturile consacrate, ca PD-L si-a epuizat sansele de viitor si ca USL este de pe acum laureat al viitoarelor batalii electorale. Totul este sub semnul lui "depinde".

Sa remarcam in primul rand ca totusi avem doi candidati si ca principiul candidatului unic, votat in unanimitate de o masa de delegati disciplinati, s-a epuizat si in PD-L, iar meritul principal pentru aceasta situatie poate fi atribuit in primul rand cerbiciei cu care Vasile Blaga intelege sa-si apere sansele, chiar daca sortii si vointa zeilor (a lui Zeus) nu par sa-i surada.

Caci asta rezulta cu prisosinta din mersul campaniei, din reorientarile strategice ale principalilor agenti de putere si influenta din partid, care, rand pe rand, l-au abandonat pe vajnicul secretar general incolonandu-se in spatele actualului presedinte. Blaga a simtit din plin pe propria piele drama unor personaje din cunoscuta comedie caragialiana, cea cu tradarea, versus interesele partidului.

In pofida aparentelor, insa, miza bataliei este cumva alta decat ocuparea celui mai inalt (dar nu si celui mai confortabil) fotoliu din ierarhia partidului. Ea se leaga mai degraba de viitorul si viabilitatea acestui partid, de relatia sa cu cel care l-a adus la un moment dat in culmea gloriei si a puterii, persoana care inca nu si-a spus ultimul cuvant in politica autohtona.

Orice victorie care nu asigura un traiect ascendent al PD-L, si inca unul rapid, care sa-l salte din abisul in care l-a scufundat criza si masurile nepopulare legate de ea, poate sa fie o victorie "a la P