Din mormantul sau marin, Osama bin Laden surade superior. Marea putere care si-a cusut pe steag cerul instelat si pretinde ca actioneaza in numele legii morale a dat chix chiar in momentul in care trebuia sa arate "ca face diferenta", cum spun americanii. Si sa-si curete sufletul, sa si-l innobileze, dezvaluind intregii lumi ca o natiune atat de mandra, cea mai mandra, are putere de stapanire.
Democratia in numele careia cugeta si stapaneste America, aducand reguli noi acolo unde oamenii nu au nevoie de ele, deoarece au pe post de Constitutie cutume despre care considera ca le tin de foame mai bine decat un hamburger cu cartofi pai, are un cost prea mare: riscul. E frumos, e viteaz sa risti in numele binelui, dar cine poate garanta ca la final, trambitasul imbracat in stele nu-si va murdari pantofii stralucitori de sangele care tasneste din aorta deschisa a omenirii care nu pricepe si se opune?
Nu doresc sa pledez pentru mentinerea sistemelor unde dictatorii isi cladesc palate peste saracia poporului lor. Cred, insa, ca vorba e mai eficienta decat praful de pusca, iar padurea amazoniana e mai iubitoare de oameni decat petrolul de sub ea. Si daca o starnesti, prin parjolire, s-ar putea ca, in momentul in care nu mai ai aer, sa fie prea tarziu.
America a deschis inca o data Cutia Pandorei. Va dura mult pana cand reteaua Al Qaida va coace o replica pe masura, dar ea va veni cu siguranta, cu Osama executat in cap sau judecat si condamnat la moarte. Nu iertarea este dogma pe care o experimenteaza teroristii, si nimeni nu poate sti despre Razboiul Sfant cat de mare este baza piramidei care si-l doreste in taina in coordonatele trasate de adversarii militanti, inarmati cu dinamita, ai Americii.
Astept, insa, sa vad ce explicatie va da administratia de la Casa Alba, condusa de un laureat Nobel pentru Pace, celor care sunt dezam