E posibil ca peste România să fi trecut aproape de ani fără să se schimbe, în esenţă, nimic? Oricât ar fi de înfricoşător acest gând, aşa reiese analizând textele celui mai mare pamfletar pe care l-a avut România vreodată : celebrul actor Constantin Tănase.
Aşa se face că un blog „de atitudine”, tenebre.wordpress.ro, a avut ideea de a posta în spaţiul virtual cele mai actuale pamflete marca Constantin Tănase, pamflete ce par să fie scrise azi, deşi ele au fost concepute şi prezentate publicului acum 80 de ani.
Marele actor era, de exemplu, preocupat de dilema cetăţeanului turmentat, a alegătorului care nu vede nicio alternativă pus în faţa urnei. „Pentru cine ?! / Musai cică să votez, Candidaţi o sută cinci,/ Care-n frac, care-n opinci./ Şi mă jur, chiar de-aş fi treaz,/ Tot n-aş şti care-i mai breaz,/ N-aş şti, zău, vă garantez/ Pentru cine sa votez!”
Bucureştiul din anii 1920 pare o copie fidelă a Bucureştiului „manageriat” de Sorin Oprescu : „De când e lumea şi pământul,/ În Bucureşti, bătu-i-ar sfântul,/ N-au fost atâtea primării/ Şi consilieri atâtea mii./ Pe străzi mormane de gunoaie,/ Aşteaptă să mai vie-o ploaie./ La noi, măturator e vântul,/ De când e lumea şi pământul”.
Iar Parlamentul se bucura şi în urmă cu 80 sau 90 de ani de aceeaşi imagine „impecabilă” pe care o are şi azi : „Mare ţigănie, mă/ Este în politică/ Ei se-njură să se rupă,/ Ei se ceartă, ei se pupă./ De ai treaba, cum se ştie,/ Prin deal la Patriarhie/ Nu poţi lua copii cu tine,/ C-auzi vorbe de ruşine”.
Succesiunea Guvernelor e descrisă cum nu se poate mai bine de pamfletarul interbelic : „Ne-am trezit din hibernare/ Şi-am strigat cât am putut : Sus Cutare! Jos Cutare!? Şi cu asta ce-am făcut? // Am dorit, cu mic, cu mare,/ Şi-am luptat, cum am ştiut,/ S-avem nouă guvernare?/ Şi cu asta ce-am făcut?”.
