Îşi mai aminteşte cineva de deputatul Emil Boc, despre care, pe vremea lui Năstase, nu se glumea că e pitic, ci că-i bondoc? Nimeni nu-şi închipuia atunci că împiedicatul de la emisiunea lui Gheorghe va conduce Partidul Democrat (şi Liberal, fie!), necum ţara, şi cu atât mai puţin că o va face ca un roboţel teleghidat care calcă totul în picioare.

Cocoţat prim-ministru peste noapte (doar răzgândeala lui Stolojan l-a făcut din primarul Clujului premierul României), Boc a plonjat în rolul de marionetă a preşedintelui. I-a poruncit Băsescu să guverneze cu PSD-ul? S-a întovărăşit cu socialiştii fără să-l deranjeze că erau corupţi de stânga! A decretat apoi Zeus că pesediştii-s răi? Răchiţeanul i-a "reevaluat", continuând guvernarea doar cu cei regrupaţi în UNPR! I-a ordonat Comandantul să rămână în Palatul Victoria şi după moţiunea de cenzură? A rămas, chiar dacă Băsescu mai scotea la mişto o sperietoare gen Lucian Croitoru (BNR) ori Liviu Negoiţă (sectorul 3)! A vrut Reformatorul să taie lefurile "bugetarilor obezi căţăraţi pe spinarea privatului"? Le-a tăiat, ba a cosit şi pensiile!

Până acum o săptămână credeam şi eu că Boc nu-i decât o marionetă şi atât. Fulgerătoarea lui trecere prin Oradea, însă, miercurea trecută, m-a convins că l-am subestimat: Boc nu e un instrument, ci un complice. L-am urmărit descinzând ţanţoş de parcă avea statura lui Ghiţă Mureşan şi turuind o declaraţie cum că Guvernul a băgat în Bihor 550 de milioane de euro. Pe moment, credeam că nu am auzit bine ori că a încurcat moneda. Apoi, ţintindu-i privirea, l-am urmărit cum repeta ca un tonomat cinic cu ochii gri: "450 de milioane euro din fonduri europene, structurale şi pe agricultură, şi încă 100 şi ceva de milioane pe drumuri, e bine!".

Asta după ce în campania din 2009, ca să adune voturi pro Băsescu, promisese finalizarea centurii, lărgirea podului Densuşianu şi continu