De dimineață, o frază de pe blogul lui Cristian Preda m-a zgâriat pe ochi. ”Astăzi, a dat publicității pretinsul document, cu neîndemânarea unui gazetar de provincie care se mândrește că face investigație, tipărind, de fapt, pur și simplu acte care i-au fost “plasate” de alții, sus-puși. Dezvăluirea nu e dezvăluire, ci doar manipulare a ignoranței sau a fricii.”, scrie Cristian Preda, cu referire la Adrian Năstase și la publicarea de către acesta a unei (posibile) scrisori secrete de la FMI către Guvernul României.
Supărarea nu are legătură cu ideea articolului, ci cu o formulare mai mult decât nefericită și, mai ales, cu o acoperire mai mult decât discutabilă: ”neîndemânarea unui gazetar de provincie”. Înțeleg că, în bătălia lui cu Adrian Năstase, Cristian Preda a încercat să-l arunce în derizoriu, să-l minimalizeze (prin atribuirea caracterului de ”provincial”), dar nu-mi dau seama de ce, făcând asta, nu și-a pus problema că jignește o largă categorie profesională.
N-am complexe față de jurnaliștii din București (nici de inferioritate, nici de superioritate). O știu asta foștii mei colegi ori foștii studenți, cărora le-am demonstrat că pot să publice atât în presa ”centrală”, cât și europeană, la concurență cu jurnaliștii ”capitaliști” (în sensul de locuitori ai Capitalei). Și că singurul criteriu care contează în mod real e calitatea textului și/sau valoarea lui informativă (O frustrare, totuși, am din perioada în care lucram la Radio Cluj, în cadrul Serviciului Român de Radio, când am aflat că cei care își desfășurau activitatea la sediul central primeau un ”spor de capitală” – n-am înțeles vreodată care era motivarea acestui spor și nu știu dacă acum se mai acordă. Iar diferențele salariale în favoarea Capitalei le-am întâlnit și în mass-media private, pentru același post, același tip de muncă și în cadrul aceluiași trust).
Denaturarea adevăr