Foto: Thinkstock Noua Zeelandă este tărâmul de vis al stelelor. Cerul este atât de înstelat şi frumos, încât noaptea, dacă te duci pe malul mării ce înconjoară această ţară din toate părţile, Calea Lactee se vede ca un imens curcubeu alb ce coboară din ţărm în ţărm.
Popoarele polineziene au fost cele care au ajuns primele pe tărâmul acesta de vis, iar cei care au debarcat prima oară în Noua Zeelandă a zilelor noastre s-au numit maori, care pe limba lor înseamnă „obişnuit”. Polinezienii au navigat neînfricaţi în sălbăticia Oceanului Pacific, au colonizat insulele şi au plecat mai departe către America de Sud, de unde s-au întors, printre alte lucruri minunate, cu Kumara (cartoful dulce) pe care l-au găsit la verii lor, popoarele Americii de Sud.
Al doilea european care a atins ţărmurile Noii Zeelande a fost căpitanul James Cook, care a venit aici în anul 1769 pentru a observa tranzitul planetei Venus. Cook a avut drept călăuză un navigator polinezian, pe numele sau Tupaea. Acesta, un înţelept (tohunga) navigator din Ra’iatea, a ajuns pe puntea lui HMS Endeavour după ce tocmai se întorsese dintr-un voiaj din Tahiti şi l-a îndrumat pe Cook să navigheze în estul Polineziei. El a fost cea mai importantă legătură culturală între echipajul de pe Endeavour şi maori atunci când Cook a ajuns în Aotearoa (numele maori al Noii Zeelande).
Tama Rereti – Sau despre cum au apărut stelele pe cer
A fost odată ca niciodată, peste nouă mări şi nouă ţări, acolo unde licuricii din Calea Lactee coboară în ocean, iar apele se caţără în valuri mici pe curcubeul cerului, a fost odată un ariki (n.a.: şef de trib – în limba maori), pe numele său Tama Rereti.
Tama Rereti trăia la marginea marelui lac, acolo unde apele erau liniştite, iar focul din vetrele caselor ardea molcom, ţinând tanifarii departe, în apele învolburate. Tanifarii erau străje
