Când spunem despre cineva că este pasionat de jocurile de noroc ar trebui să ne referim la interesul şi plă­ce­rea cu care „joacă” pe piaţa financiară şi nu la masa de poker. Cel pu­ţin asta e concluzia unor economişti americani.

Ei au stabilit, în ur­ma unui studiu amplu, că factorul „no­roc” e mai important în investiţii de­cât în poker. Steven Levitt, cu­noscut pentru cercetările sale din do­meniul economiei infracţionale, şi Thomas Miles, specialist în efec­te­le dreptului asupra economiei, au stu­diat în detaliu rezultatele unui mare turneu de poker ce a fost orga­ni­zat la Las Vegas (2010 World Series of Poker). „Jucătorii identificaţi a priori ca fiind foarte abili au ob­ţinut o rentabilitate a investiţiei de peste 30%, comparativ cu 15% pen­tru toţi ceilalţi jucători”, au con­clu­zionat autorii studiului.

„Dife­ren­­ţele observate la nivelul ratei de ren­tabilitate a investiţiei sunt, din punct de vedere statistic, extrem de sem­nificative şi mult mai importante decât cele observate pe pieţele financiare”, au explicat autorii studiului. Ei au reliefat faptul că, la fel ca în lumea finanţelor, cei care doresc să câştige mult trebuie să rişte mult: unul dintre ei şi-a plătit, de exemplu, participarea la turneu de 252.000 de dolari, pentru a pleca acasă cu 24.000 de dolari câştigaţi. „Pokerul este un joc de abilitate”, au concluzionat autorii studiului, susţinând că toate restricţiile juridice impuse jocului de poker, precum aceea prin care băncile americane nu au voie să încheie tranzacţii financiare cu site-urile de poker, ar trebui să fie ridicate. Studiul a apărut în publicaţia National Bureau of Economic Research.

Când spunem despre cineva că este pasionat de jocurile de noroc ar trebui să ne referim la interesul şi plă­ce­rea cu care „joacă” pe piaţa financiară şi nu la masa de poker. Cel pu­ţin asta e concluzia unor economişti american