Doi dintre cei mai activi reprezentanţi ai societăţii civile, cei care, în anii 90, au scos în stradă sute de mii de oameni în Piaţa Universităţii, cei care au mobilizat intelectualitatea din România pentru a înfiinţa C.D.R., alternativa la puterea de atunci, Ana Blandiana şi Romulus Rusan, au acceptat un dialog despre ce a fost şi ce este, despre ce s-a greşit, de ce s-a greşit şi de unde poate fi aşteptată speranţa. Şi asta pentru că întrebarea „Cui îi mai pasă de ce a fost?” dovedeşte că, pe de o parte, sunt mulţi cărora le pasă de ceea ce a fost, chiar dacă nu recunosc acest lucru şi vor să dea uitării trecutul, iar pe de alta, că necunoaşterea trecutului, a greşelilor acestuia predispune la reeditarea lor, mai devreme sau mai târziu.
„Ideatic vorbind, Alianţa Civică a avut un avans de vreo 15 ani faţă de clasa politică”
Aţi participat la vernisajul expoziţiei „Rusaliile negre: deportarea în Bărăgan”, parte a unui proiect al Comisiei Europene, „Europa pentru cetăţeni. Memoria activă a Europei”. De ce este importantă această memorie activă?
Ana Blandiana (A.B.) : Pentru a înţelege prezentul. Trebuie să înţelegem ce a fost pentru a înţelege reziduurile care au rămas, care împiedică mersul firesc al lucrurilor înainte.
Întrebarea poate părea puerilă, dar după majoritatea articolelor care tratează teme similare, am observat reacţii care încep cu „Ce rost mai are să vorbiţi acum despre...?”
A.B. : Problema dezinteresului este o problemă foarte gravă, şi în primul rând a celor dezinteresaţi. Nu-ţi poţi cunoaşte definiţia fără să ştii de unde vii, ce au trăit părinţii tăi, ce s-a întâmplat înainte de naşterea ta sau după, încât s-a ajuns la ce este acum. Tot ce trăim acum provine din ce a fost. Cel care nu este interesat nici de ce a fost, nici de ce este nu e un bun cetăţe