Într-una din zilele trecute, mi-a atras atenţia o ştire difuzată pe Antena 1 şi Antena 3, o informaţie despre o tragedie rutieră produsă pe şoseaua Timişoara - Reşiţa, în care şi-au pierdut viaţa trei oameni nevinovaţi. O informaţie asupra căreia, dată fiind gravitatea atât a cauzei care produs-o, cât mai ales a efectului, era firesc să se pună accent. Nefiresc şi condamnabil este modul în care chiar şi moartea unora şi tragedia altora pot fi transformate în agenţi electorali.
Trecem peste neavenitul exces de zel profesional al reporterului, care le băga rudelor tinerilor decedaţi microfonul sub nas şi le fixa camera de filmat pe feţele împietrite de durere, pistonându-le cu întrebări irelevante. Sau peste acelaşi exces de zel cu care a ţinut morţiş să intervieveze, tulburându-l emoţional, pe singurul supravieţuitor al accidentului, aflat pe patul spitalului, şi asta la câteva ore după ce îşi văzuse prietenii stingându-se din viaţă. Te gândeşti că, dintr-un respect profund pentru meserie, reporterii au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a fi consideraţi mai profesionişti decât concurenţa...
Te deranjează, însă, modul în care tu, telespectator, omul căruia îi este destinată informaţia, eşti văzut şi tratat ca o parte infimă din masa ce poate fi manipulată după bunul plac al jurnalistului.
Spun asta pentru că ştirea în sine pare să nu fi avut valoare dacă şoferul vinovat de tragedie nu ar fi fost, întâmplător, consilier P.D.-L. De fapt, după ce am ascultat şi reascultat ştirile, că au fost vreo patru pe tema aceasta, pe Antena 1 şi 3, am avut impresia, ca şi consumator al produsului jurnalistic livrat, că cea mai importantă parte a informaţiei este apartenenţa politică a şoferului pus sub învinuire. Titlurile ştirilor fac toate trimitere la culoarea politică a individului : “Consilier judeţean P.D.-L. imp