Cand observi cate fronturi sau afronturi a deschis Crin Antonescu, te apuca, vorba lui nenea Iancu, "stenahoria". Nu au scapat alambicatelor sale tirade Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Vladimir Tismaneanu si Mircea Cartarescu.
Raspandind diatribe insinuante catre cei enumerati, liderul liberal se autoexileaza intr-un ring al personalitatilor de categorie grea, riscand sa devina captiv, cu sanse reduse de a iesi onorabil dintr-o disputa apriori inegala.
O astfel de atitudine confirma diagnosticul expus taios, in ceea ce-l priveste, de catre unul dintre oponentii sai - Andrei Plesu: "s-a smintit". Diferenta de anvergura in plan intelectual fata de oricare din cei patru ii este, mai mult decat evident, defavorabila.
Editorialelor si discursurilor aparute in prestigioase publicatii, domnul Antonescu le raspunde intr-o maniera vindicativa, apeland chiar la fraze vituperante. Clasificat drept un politician aflat in deriva, cu un comportament dominat de aroganta exacerbata si o retorica gaunoasa, seful liberalismului romanesc actual riposteaza cu trimiteri la apostolatul filosofiei marxiste practicat de Tismaneanu.
Profilului creionat cu inspiratie de catre Andrei Plesu in "Dilema veche", domnul Antonescu ii raspunde cu mentiunea ca acest estetician si istoric al artei a fost membru PCR.
Intra apoi in contradictie cu stigmatul lansat, spunand ca n-are absolut nimic impotriva celor care au fost odinioara posesori ai carnetelor partidului unic.
Mircea Cartarescu se alatura tezei conform careia detinatorul fraielor peneliste a semanat confuzie in propria-i formatiune politica, descumpanindu-i decisiv pe liberalii veritabili din Romania. Mai mult, autorul "Levantului" afirma fara echivoc: "Doctrina liberala, tradata abject de bidonul gol, Antonescu".
Poate ca unul din cele mai neavenite gesturi