In mod normal, cred ca soarta Partidului Democrat Liberal nu mai intereseaza pe nimeni. Eventual, poate, nucleul dur al celor 13-18% dintre romani, care inca mai declara ca ar vota acest partid la urmatoarele alegeri.
Discutia despre alegerile interne din PD-L, din acest weekend, si despre soarta formatiunii de dupa s-ar putea opri aici. Din acest punct de vedere, e aproape tot una daca viitorul presedinte al pedelistilor va fi Vasile Blaga sau Emil Boc.
In acelasi timp, daca totusi acest partid isi mai doreste sa aiba in viitor vreun cuvant de spus in politica, atunci ar trebui sa se gandeasca bine la modul in care isi va alege viitorul lider.
Emil Boc, la pachet cu cele 7-8 procente de incredere pe care le mai are, nu poate decat sa traga partidul in jos. Mult sub scorul partidului, Emil Boc este o investitie pierzatoare din start. Ar trebui ca un adevarat miracol sa se petreaca in legatura cu evolutia economiei, o explozie a cifrelor, pentru ca numele premierului sa inceapa sa recastige electoratul pierdut.
Aceastea fiind premisele, e evident de pe Luna ca singura varianta prin care PD-L se mai poate credibiliza, intr-un fel sau altul, mai poate spera sa castige procente si sa creasca in sondaje este sa mearga pe mana lui Vasile Blaga. Dincolo de faptul ca "buldogul" din Modrogan este recunoscut pentru faptul ca impune respect si este respectat, cel putin in interiorul partidului, in comparatie cu imaginea de executant umil pe care o are Emil Boc, argumentul cel mai puternic pentru alegerea lui Vasile Blaga este insasi forta pe care ar declansa-o in partid speranta unui nou inceput.
Mai mult decat banii impartiti prin tara de la Guvern, mai mult decat sustinerea lui Traian Basescu si pariul sau incapatanat, pentru a-si pastra in continuare cel mai de incredere om in structurile care-i asigura linistea la C
