Elena Turcu e un bun studiu de caz cu care pedelistii isi pot incepe maine Congresul, dezbaterile si alegerile interne. Concret, la obiect si cu urmari ce pot fi intoarse pe toate fetele, nevinovat si fara procese de constiinta, desigur.
Mi-ar placea sa aud la inceputul Congresului pe cineva – nu ar fi rau nici Theodor Paleologu sa deschida subiectul, daca tot a spus ca e acolo pentru a destinde atmosfera – care sa mentioneze cazul judecatoarei Turcu si sa il prezinte ca o frumoasa dovada a reformarii si modernizarii statului. Ar putea incepe prin a se adresa presedintelui, din primul rand, multumindu-i pentru cei sapte ani in care s-a luptat permanent pentru a reforma Justitia si moderniza statul. Rezultatele chiar se vad cu ochiul liber si de la distanta.
Inainte sa sara toata audienta in sus, ar trebui sa precizeze ca nu exista nicio legatura politica sau de alta natura intre ceea ce i s-a intamplat magistratului Elena Turcu si Traian Basescu sau presedintele PDL, Emil Boc. Evident ca nu au niciun merit in magistrala sentinta a celor doua instante – ICCJ si CSM – din cazul Elena Turcu, insa simplul fapt ca asa ceva a fost posibil si a avut loc in aceasta perioada trebuie sa fie, in cele din urma, asociat cu cineva sau ceva. Nu se poate ca nimeni sa nu culeaga laudele infaptuirii unui asemenea gest de curaj si de justitie.
Nici Traian Basescu, nici Emil Boc si cu atat mai putin ceilalti reprezentanti de seama ai partidului de la guvernare nu trebuie sa se simta vinovati sau, cumva, responsabili pentru aceasta rusine fara margini. Stim, desigur, ca Justitia in Romania este independenta, avem incredere oarba in ea si suntem convinsi ca la fel de drept si de corect actioneaza ea si in toate celelalte cazuri. Cu unele exceptii, ea imparte dreptatea numai si numai dupa cum scrie Legea.
Ma intreb doar cum se va simti cetateanul care va sta in fat
