Internetul, cu toate facilităţile sale, nu este "un rău necesar" - este doar necesar. Mica problemă este că el stochează memoria umanităţii (o fi sunând preţios, dar asta face) de la momentul (lui) zero, spre înainte. Spre înapoi se uită mai rar şi doar aşa, dintr-un soi de superioară condescendenţă. Istoria aceleiaşi umanităţi este însă ceva mai vârstnică (şi mai bogată în evenimente relevante) decât istoria clipei prezente.
Pentru ca acest text să nu semene a eseu patetic/ ratat, am să dau două exemple de search. Primul experiment: căutăm ceva referinţe despre unul de se numea Linus Pauling. Omul ăsta a trăit între 1901 şi 1994 şi a fost un chimist american. Printre altele, la viaţa lui, Pauling a fost de două ori recompensat cu Premiul Nobel: prima oară în 1954 (când a obţinut Premiul Nobel pentru chimie) şi a doua oară în 1962 (când i s-a acordat Premiul Nobel pentru pace). Asta pe scurt. Când cauţi pe Google Linus Pauling, motorul îţi spune că a găsit 884.000 de rezultate. În continuare, i-am cerut aceluiaşi Google să mi-l caute pe Gigi Becali. Motorul, docil, s-a supus comenzii şi, în doar 0,17 secunde, m-a anunţat că a găsit 3.290.000 de articole pe subiectul solicitat de mine, adică de aproape 4 ori mai multe decât pentru L. Pauling.
Să nu fiu greşit înţeles: nu-i nimic rău să ştii cine-i Gigi Becali - şi nu sunt deloc maliţios. Omul e europarlamentar, patronul celui mai titrat club de fotbal din România, a ridicat biserici, a construit case pentru sinistraţi şi nevoiaşi etc. Zic doar că nu strică să ştii şi cine-i Linus Pauling.
Alt exemplu: dau search pe Pierre de Coubertin, francezul care este "părintele" Jocurilor Olimpice moderne. Rezultatul? 994.000 de articole. Mai departe, îl caut pe Diego Armando Maradona, cocainomanul care, în 1986, a sucit soarta unui campionat mondial de fotbal înscriind un gol (în poarta Angliei) cu mâna, ca l