Osteoporoza este o afectiune caracterizata prin scaderea rezistentei osului (densitatea si calitatea acestuia), ceea ce predispune la un risc mai mare de fracturi. In lipsa unei depistari precoce, boala evolueaza mult timp siletios, fara semne clinice.
In timp, apar insa complicatii precum fracturi (incheietura maini, tasari vertebrale, umar, sold) asociate cu dureri cronice, diformitati si impotenta functionala (anchilozari). Dr. Bogdan Macadon, medic specialist medicina interna, povesteste ca, in trecut, osteoporoza era considerata ca fiind o stare normala pentru varsta a treia, motiv pentru care pentru multa vreme nu i s-a acordat atentia cuvenita. Acum insa s-a descoperit ca poate aparea si la varste mai tinere.
Aceasta afectiune poate fi tratata si mai ales prevenita cu succes. Cu cat boala este depistata intr-o faza incipienta, cu atat eficienta interventiei este mai mare. Doctorul sfatuieste ca tratamentul sa inceapa chiar inaintea primelor fracturi, deoarece acestea vor initia foarte repede altele noi. Cele mai comune accidente osteoporotice au loc in zona coloanei vertebrale, a soldurilor si a incheieturii mainilor.
Importanta osteoporozei
Osteoporoza este o afectiune importanta din cauza severitatii cu care se manifesta si a duratei, afectand in mod iremediabil viata celor bolnavi. Acopera un segment larg al populatiei (unul din cinci barbati si una din trei femei peste 50 ani) si poate fi tinuta sub control prin costuri economice si sociale mari.
Osteoporoza de tip 1 (postmenopauza) afecteaza femeile in jurul varstei de 55-70 ani si este datorata in principal deficientei de hormoni estrogeni caracteristica acestei perioade.
Osteoporoza de tip 2 senila, de involutie, afecteaza barbatii si femeile peste 70 ani, aparitia ei fiind explicata prin interventia unor factori complecsi legati de va