Ancoraţi în mocirla sportului românesc, cu atenţia aţintită asupra finalei Ligii I dintre Oţelul şi FC Timişoara sau spre cazul Cristina Neagu, care a împărţit lumea sportului în două - unii ţin cu omul Neagu, alţii cu handbalista Neagu - tindem să scăpăm din vedere cel mai important personaj al anului sportiv 2011. Care, evident, nu e din România, dar care este foarte apropiat de ţara noastră. Este vorba de Novak Djokovic, sârbul care scrie istorie chiar în aceste momente în sportul mondial. Şi din al cărui exemplu ar trebui să înveţe toate vedetele sportului românesc.
Dacă mai există cineva care nu a auzit de cel poreclit „Nole", sau „The Jocker", trebuie spus că este numărul 2 mondial şi că ultimul meci pe care l-a pierdut a fost undeva în toamna lui 2010. De atunci, a câştigat 38 de meciuri consecutiv - 36 doar anul acesta - şi continuă să facă istorie într-un sport şi într-o perioadă în care eram obişnuiţi ca legea să fie făcută de alţi doi titani ai tenisului, Rafael Nadal şi Roger Federer!
De ce vreau să vă vorbesc de Djokovic? Pentru că el s-a născut la 630 de kilometri de Bucureşti. A crescut, ca şi sportivii noştri, tot într-o ţară ieşită din comunism dar mai mult, măcinată de război. Ana Ivanovic, o altă celebră jucătoare de tenis din Serbia, mărturisea că atunci antrenamentele se programau în funcţie de bombardamente. „Eram bombardaţi în fiecare zi şi în fiecare noapte. Pentru a ne antrena trebuia să ne trezim foarte devreme, ca să o luăm înaintea avioanelor", a sunat incredibila mărturie a celei care a fost numărul 1 mondial! Cam aşa se făcea pe atunci sport în Serbia.
Apoi, ajutat de un fost mare jucător iugoslav, Nikola Pilic, Djokovic a plecat să se pregătească în Germania. După care a făcut primii paşi în sportul profesionist, la 14-15 ani, când banii erau număraţi şi transportul la turnee se făcea la comun pentru a mai s
