Acum, ca taberele din PD-L si-au reimpartit pozitiile de putere, iar Emil Boc si-a securizat inca un mandat la sefia partidului, a mai ramas in discutie o singura necunoscuta, cea mai importanta, despre care presa discuta intens: schimbarea premierului.
Ea este, in mod evident, necesara, pentru a opri recesiunea increderii in Guvern, ajunsa la cote de avarie, si pentru a impulsiona reformele ajunse in zonele cele mai sensibile.
Mai mult decat o simpla schimbare de premier, in acest moment Romania are nevoie de o solutie exceptionala, adica de un premier tehnocrat, singurul care poate sa reformeze regiile si societatile de stat, mustind de clientela si sa diminueze pe cat posibil dezmatul bugetar specific anilor electorali.
Este ceea ce gandeste, probabil, si Traian Basescu, daca citim interviul acordat luni de fostul sau consilier, Sebastian Lazaroiu.
Usor de inteles, greu de facut, caci PD-L nu va ceda cu una cu doua robinetele bugetului si nu-si va sacrifica fara lupte grele clientela. Nici Emil Boc nu pare prea dornic sa renunte la scaunul pentru care pare sa se creada nascut, iar fara demisia sa o schimbare de premier nici nu poate intra in discutie.
Dar si sa fie infranta aceasta rezistenta, ma tem ca gasirea unui tehnocrat potrivit nu este o misiune usoara. Nu pentru ca Romania nu ar avea buni finantisti si economisti. BNR are o colectie remarcabila. Insa pentru aceasta misiune calificarea profesionala este doar una dintre conditiile esentiale. Mai sunt si altele.
Eventualul premier tehnocrat trebuie sa fie si o personalitate cu mare anvergura si credibilitate, care sa trateze nu doar criza economica, ci si criza grava de neincredere in care se afla Romania.
Un necunoscut, indiferent cat ar fi el de valoros, nu va reusi sa rezolve aceasta problema. Girul lui Traian Basescu nu ma