Ne îndrăgostim, uneori, de oameni invizibili. De o idee, un gest, un palton azvârlit la întâmplare, o atingere incidentală, o privire, un eau de cologne masculin, impregnat de aroma unui trabuc fin, un zâmbet, o voce baritonală, gravă, suavă. Asociem figuri și distingem siluetele perfecte. În imaginaţia noastră, plăsmuim portretele celor mai frumoşi oameni. Oameni invizibili.
Construim dialoguri imaginare, purtăm conversaţii fanteziste, cochetăm elegant, trimitem bezele născocite. Îi aşteptăm până la miezul nopţii, în cel mai arătos néglijé de mătase, şi în cele mai exotice spaţii. Mocnim de focul revederii ireale. Ne emoţionăm fără rost.
În omul invizibil găsim prietenul, soţul, iubitul, amantul. Numai cu el avem mai mult decât un contract de menajări reciproce, mai mult decât un pact de politeţe. Confundăm figuri, alegem personaje.
Omul invizibil, omul fără însuşiri (m-am gândit la Musil) rezultatul înstrăinării de oameni..Pulsaţii inconştiente, într-o realitate numai a noastră, o realitate redusă la senzaţii. Ademenim irealul ca senzorial…
Suntem atraşi de goliciunea oamenilor invizibili. Îi modelăm din lutul nevăzut. Ne remarcăm prin tehnici speciale şi motivaţii instinctuale variate… Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Ne îndrăgostim, uneori, de oameni invizibili. De o idee, un gest, un palton azvârlit la întâmplare, o atingere incidentală, o privire, un eau de cologne masculin, impregnat de aroma unui trabuc fin, un zâmbet, o voce baritonală, gravă, suavă. Asociem figuri și distingem siluetele perfecte. În imaginaţia noastră, plăsmuim portretele celor mai frumoşi oameni. Oameni invizibili.
Construim dialoguri imaginare, purtăm conversaţii fanteziste, cochetăm elegant, trimitem bezele născocite. Îi aşteptăm până la miezul nopţii, în cel mai arătos néglijé de mătase, şi în cele mai exotice spaţii. Mocnim de focul revederii ir