Exista o isterie fals mimata in legatura cu plecarea lui Emil Boc din fruntea Guvernului.
Pe de o parte, confirmata de toate cifrele tuturor sondajelor de opinie, de la cele comandate de partidele din Opozitie si de cele realizate de societatea civila pana la cele realizate inclusiv pe banii personali ai unor fruntasi pedelisti.
De la un minim de incredere de 7-8% in randul populatiei, din unele cercetari, pana la 15-16% maxim, din altele, toata lumea este de acord ca nimeni nu mai crede in capacitatea de bun guvernant a lui Emil Boc.
Cu toate acestea, paradoxal aparent, singurii oameni care pot decide in legatura cu plecarea premierului din Palatul Victoria, Emil Boc insusi si Traian Basescu, se pare ca nu sunt, inca, deloc convinsi ca inlocuirea prim-ministrului ar fi un lucru bun. Exista o infinitate de zvonuri si de variante, care mai de care mai fanteziste, in legatura cu tot felul de combinatii si posibilitati.
Ba ca realegerea lui Emil Boc in fruntea PD-L ar fi primul pas spre debarcarea lui de la Guvern, ba ca presedintele Traian Basescu vrea ca premierul sa isi dea demisia, dar, surpriza!, el NU vrea, ba ca partidul in intregul sau i-o cere, ba ca toata lumea s-a facut zid in jurul sau si il sustine pana la capat.
Radu Berceanu si Vasile Blaga au ridicat amandoi o problema reala in cadrul Conventiei. Desigur, nimeni nu i-a luat in seama sau au ales toti sa le ignore intrebarile. Blaga a spus ca partidul e ca un tren care alearga spre un pod rupt, iar Berceanu i-a intrebat ce va face echipa castigatoare in cazul in care, peste trei luni, vor constata ca PD-L isi continua drumul descendent. Nu a existat niciun raspuns.
Adevarul si calculele cred ca sunt mult mai simple si elementare si sunt legate in mod direct de concretul prezentului. Pe scurt, nimeni nu vrea sa riste sa piarda comoara di
