Americanii au dat o mostra de eficienta a autoritatii, de justitie autentica, independenta si sigura pe ea. Seful FMI, una dintre cele mai importante institutii de pe aceasta planeta, si candidat la presedintia Frantei, pe deasupra, a fost saltat din avionul cu care se pregatea sa paraseasca SUA, incatusat, aruncat intr-una dintre cele mai dure inchisori americane si i-a fost refuzata pana si eliberarea pe cautiune.
Avionul urma sa-l duca fix la cancelarul german Angela Merkel, pentru o intalnire de care depindea soarta Greciei si, indirect, a euro. "Detaliul" nu i-a impresionat poltistii, procurorii si judecatorii americani. Dupa cum nu i-a impresionat nici faptul ca presa intregii lumi este cu ochii pe ei. Nici averea si puterea celui pe care l-au pus sub acuzare si dupa gratii.
Si, toate acestea, de ce? Pentru ca o femeie simpla, o camerista dintr-un hotel american, l-a reclamat pe Dominique Strauss-Kahn ca ar fi incercat sa o violeze. Intre depunerea plangerii si incatusarea agresorului au trecut minute, nici macar ore. O buturuga mica si aparent neinsemnata a rasturnat un car imens, in tara in care nu exista cu adevarat nicio diferenta intre buturugi.
Foarte interesante au fost si reactiile opiniei publice. Nimeni, cu exceptia catorva socialisti francezi, nu s-a emotionat de prezentarea lui Strauss-Kahn un catuse, in masina politiei si in boxa acuzatilor, desi imaginile marcheaza sfarsitul unei cariere politice ce se anunta fulminante.
N-am auzit pronuntata sintagma "prezumtia de nevinovatie". Partidul lui Strauss-Kahn, ramas practic fara prezidentiabil si lovit in plin de acest scandal monstruos, a invocat posibilitatea unei conspiratii politice, caci seful FMI se afla cu mult in fata lui Nicholas Sarkozy, in sondaje.
Dar suspiciunile, foarte prudent formulate, au fost mult asurzite de furia celor care