Conform ultimelor declaratii, Emil Boc nu are de gand sa demisioneze. Se crede si se vede salvatorul neamului, in rand cu Gheorghiu Dej, Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Adrian Nastase.
In ciuda tuturor presiunilor, venite in primul rand de la Cotroceni si subliniate de Sebastian Lazaroiu, fostul consilier prezidential, Emil Boc a decis, se pare, sa ramana premier pana la capat. Pana la capatul dezastrului electoral.
Si asta in ciuda optiunii presedintelui Traian Basescu. In ciuda recomandarilor majoritatii ziaristilor care inteleg pericolul pomenilor electorale ce au ingropat Romania ultimilor 21 de ani.
Este acesta un tip de paranoia. Adica, ti se urca puterea la cap, pana la nivelul la care crezi ca fara tine nu se poate. Ca n-ai inlocuitor. Ca partidul tau merita sa conduca tara, in ciuda tuturor criticilor si presiunilor. Au suferit si sufera multi de boala asta, in special cei nepregatiti filosofic pentru puterea care le cade pe umeri. Nu se mai lasa dusi din fotoliile puterii.
In contextul tarii noastre este esential ca masurile de reforma si modernizare sa mearga pana la capat. Adica, restructurarea drastica a regiilor, reprofesionalizarea functiilor publice, eliminarea clientelismului abonat la bani publici, eliminarea politrucilor care au impanzit toata administratia, absorbtia fondurilor europene, eliminarea subordonarii tarii intereselor de partid care acapareaza totul ca o caracatita monstruoasa.
Programul FMI contine prevederi extraordinar de dure: eliminarea subventiilor la caldura, privatizarea managementului regiilor de stat, privatizarea sau inchiderea regiilor neperformante, reducerea deficitului bugetar la 4,4%, dar dupa noua metodologie din UE inseamna si mai putin, restructurarea aparatului bugetar in continuare, reducerea ajutoarelor sociale, etc.
Ei bine, isi imagineaza cineva ca guvernul Bo
