Presa din Franta, considerata o componenta de baza a uneia dintre cele mai solide democratii din lume, are o caracteristica ce o diferentiaza de cele din alte societati deschise de pe glob - tine secrete amanunte despre viata personala a liderilor sai, indiferent ca e vorba despre acuzatii de viol, de adulter, de copii nelegitimi sau de comportamente sexuale insolite.
"Credem ca suntem superiori americanilor sau britanicilor prin faptul ca retinem principiul de a proteja viata privata", spune Pierre Haski, unul dintre cei mai cunoscuti comentatori politici francezi, intr-un interviu citat de The New York Times.
Exemplele sunt numeroase si chiar surprinzatoare, daca ne gandim ca in alte tari ale lumii, de la America la Romania, ar fi constituit adevarate socuri de presa.
Autocenzura incredibila
Cazul acuzatiilor de viol pentru seful FMI, Dominique Strauss-Kahn, aduce aminte de unul din cele mai surprinzatoare aplicari ale unui adevarat "cod al tacerii" in presa franceza.
Astfel, in 2007, Tristane Banon, o scriitoare si jurnalista franceza, a povestit intr-o emisiune televizata cum acelasi Strauss-Kahn a incercat sa o violeze in timp ce ea voia sa-i ia un interviu. Cu toate astea, in mod las, televiziunea care a difuzat interviul a cenzurat numele acestuia, punand "bip" de fiecare data cand jurnalista il mentiona si protejandu-l astfel pe actualul sef al FMI, scrie The Independent.
Discretia e atat de pretuita in presa din Franta incat, atunci cand jurnalistul de la Liberation, Jean Quatremeter, a scris pe blogul sau, in 2007, ca singura problema a lui Strauss-Kahn e insistenta lui fata de femei, a fost atacat intens de colegii sai din mass media.
Nu doar Strauss-Kahn a beneficiat despre aceasta aproape incredibila discretie a francezilor. Spre exemplu, fostul presedinte Francois Mittera
