\"The Beaver\", cu Mel Gibson şi Jodie Foster, şi \"The Tree of Life\", cu Brad Pitt, - mult aşteptat de organizatorii Festivalului - s-au dovedit eşecuri monumentale.
Regizorul texan Terrence Malick a vrut să realizeze un film despre viaţă, moarte, iubire, familie, copilărie, istoria omenirii, totodată personal şi universal, microscopic şi masiv, intim şi epic. N-a reuşit decât s-o dea în bară la scară mare şi să producă momente reuşite, dar nu un film.
Dialogul e aproape inexistent în "The Tree of Life", dar există voice-over generat de două personaje care vorbesc pompos, abstract şi mereu în şoaptă - de parcă regizorul ar fi vreo divinitate! Caietul de presă te informează că povestea se desfăşoară simfonic, realitatea fiind că vreun fir narativ lipseşte cu desăvârşire.
Producătorul Grant Hill susţine că Malick şi-a inventat propriul limbaj cinematic, numai că în cazul de faţă nu reuşeşte să articuleze nimic în el. Faptul că regizorul s-a sfătuit cu oameni de ştiinţă pentru a se prinde cum stau lucrurile cu "the big bang theory", că l-a folosit pentru efecte speciale pe Douglas Trumbell ("2001: O odisee spaţială") – da, dincolo de Brad Pitt în rolul de tată şi de Sean Penn în acela de fiu al celui dintâi, lungmetrajul mai conţine şi dinozauri.
Pentru rolul copiilor au dat probe 10.000 de puşti, ceea ce arată cât de mult timp şi eforturi s-au făcut pentru un eşec de proporţii.
Mel şi castorul lui
Dubla câştigătoare de Oscar Jodie Foster aduce la Cannes în afara Competiţiei "The Beaver", pe care l-a şi regizat şi în care şi joacă alături de Mel Gibson. Sunt căsătoriţi şi au doi băieţi, dar tatăl familiei, Walter Black (Gibson) cade într-o depresie incurabilă: nici pastilele, nici psihologii, nici cărţile de selfhelp nu reuşesc să o vindece. Doarme non-stop.
După ce nevasta îi îndură