Luca, un băieţel autist, face paşi mărunţi pentru a trece din lumea lui spre cea a părinţilor. Ca să-l ajute, tatăl îi cântă la pian, iar mama pictează să strângă bani.

Luca are trei ani şi jumătate şi e unul din cei aproximativ 30.000 de copii români cu autism. Petrece minute în şir uitându-se fascinat la degetele lui în timp ce-şi flutură mâna în faţa ochilor. Uneori izbucneşte într-un râs sănătos, de parcă degetele i-ar fi spus cea mai amuzantă glumă din univers. Alteori, când povestea degetelor este tristă, se pune pe un plâns sfâşietor, din care nimic nu-l poate opri. Nu înţelege nimeni ce se întâmplă în mintea şi în sufletul lui în acele momente, iar acesta este doar unul dintre misterele autismului.

E ceva special. Dar ce?

Mama lui Luca, Ioana Ionescu, are 26 de ani şi, spunându-şi povestea, ai impresia că Dumnezeu nu era prea bine dispus în ziua în care i-a decis soarta.

La 12 ani i-a murit un părinte, iar la 14, celălalt, şi-a trăit adolescenţa muncind ca să se întreţină, iar la 22 de ani a născut un băieţel cu autism.

"Mă întreb de ce am parte de acest şir de nenorociri. Când l-am născut pe Luca mi-am zis că pot, în sfârşit, să fiu fericită, că el este bucuria mea".

Ioana nu-şi permite prea des să stea pe gânduri şi să aştepte răspunsuri la dileme existenţiale. Priorităţile ei sunt altele: luptă să-l facă bine pe Luca, băieţelul ei misterios, cu privirea intensă ce ascunde gânduri pe care mama nu le ştie. "E atât de frustrant şi de dureros să ştii că în sufletul lui este ceva atât de special, dar să nu ştii ce".

GREU DE TRATAT. Terapia îl ajută pe Luca să se integreze în lumea din jur,

însă costurile ei, de mii de lei pe lună, sunt suportate doar de părinţi

Ciudăţeniile lui Luca

Cu o jumătate de an în urmă, când copilul avea trei ani, familia lui