Scandalul sexual in care este implicat seful FMI, Dominique Strauss-Kahn, pune sub lupa modul in care organizatiile internationale se fac ca nu observa ce fac liderii lor in materie de sex - mai ales cand situatiile indoielnice din punct de vedere moral au si potential penal.
In companiile private, comportamentul sexual neadecvat este din ce in ce mai des sanctionat, practicandu-se, in cele mai multe cazuri, o politica de toleranta zero, in special fata de cei aflati in pozitii de conducere, scrie Reuters.
Indiferent de cum se va solutiona acuzatia de agresiune sexuala a lui Strauss-Kahn, observatorii cred ca organizatiile internationale nu sunt suficient de riguroase atunci cand fac angajari pentru cele mai inalte functii, si in special atunci cand cea mai inalta pozitie este subiectul unei negocieri dure intre guverne.
Strauss-Kahn, sustinut de Uniunea Europeana pentru sefia FMI, a mai fost subiectul unei controverse in 2008, dupa o relatie sexuala cu o colega care ii era subordonata. El a admis ca a fost o "greseala de judecata" si, intr-o ancheta interna, FMI a decis ca raporturile privind alte relatii extraconjugale nu reprezinta nicio importanta in stabilirea competentelor lui Strauss-Kahn de a conduce organizatia.
La institutia - sora a FMI, Banca Mondiala, Paul Wolfowitz, nominalizat pentru sefie de presedintele american George W. Bush in 2005, a demisionat in 2007 dupa ce s-au pus sub semnul intrebarii abilitatile sale de conducere, ca urmare a unei promovari bine-platite decisa pentru partenera sa.
Este limpede, subliniaza sursa citata, ca exista unele slabiciuni in sistemul de selectie a candidatilor pentru cele mai inalte functii in aceste organizatii internationale.
FMI si Banca Mondiala sunt clasificate drept agentii specializate ale ONU, insa in practica ONU nu le controleaza, nici
