"Realitatea depăşeşte ficţiunea" spunea un critic de film aflat la Festivalul de la Cannes unde, de trei zile, foiletonul juridico-sexual în care este implicat Dominique Strauss-Kahn a devenit brusc aproape mai interesant decît filmele în competiţie. |n orice caz, spunea un regizor aflat la Festival, DSK a devenit un personaj şi merită cu siguranţă un film pe tema: cum se autodistruge, din motive obscure care ar trebui psihanalizate, un om strălucit cu toate uşile carierei deschise, inclusiv cea susceptibilă să-l ducă la Palatul Elysée ca preşedinte al Franţei.

Iată însă că pentru prima dată în ultimii 40 de ani acest om talentat şi strălucit, eminent economist şi om plin de [arm, nu mai are pe agenda lui nici o reuniune de afaceri, nici o reuniune politică, nici un consiliu de miniştri şi nici un summit cu mai-marii acestei lumi. Pe agenda lui s-a impus o cu totul altă urgenţă, aceea de a-şi salva onoarea şi de a-şi recupera libertatea.

Toată lumea care îl simpatizeză în Franţa şi în Europa speră ca el să şi reuşească, deşi, aşa cum spunea ieri primul ministrul francez Francois Fillon, dacă acuzaţiile care i se aduc se adeveresc, atunci efectiv ceea ce a făcut acest om este foarte grav şi el nu mai are nici o scuză.

Pentru moment, acest foileton juridic, sexual şi politic abia a început. El a fost însă prefaţat, se plîng prietenii lui DSK, de o clară "operaţiune de linşare" mediatică a interesatului. Expresia a fost utilizată de mai multi comentatori şi lideri ai Partidului Socialist francez, precum fostul ministru al Culturii Jack Lang, precum şi de un fost ministru al Justiţiei, Robert Badinter. Justiţia americană a procedat, spun ei, prin imaginile difuzate în contextul arestării şi inculp`rii lui DSK, la "moartea sa mediatică". "La mise à mort médiatique", spune Robert Badinter. Deci ar fi fost pusă în scenă, ar fi fost orchestra